Tocmai am citit pe blogul unei prietene, Andra , despre orasul care i-a placut cel mai mult din cele vizitate de ea, si anume Parisul. Dupa ce am citit postul, m-am trezit uitandu-ma pe fotografiile facute in orasele vizitate de mine, cu oameni si locuri noi, care m-au impresionat deopotriva. Daca tot incepusem sa ma uit la poze, am retrait mai multe momente din ultimii ani prin intermediul lor, de la intalniri cu prietenii, iesiri din oras sau alte ocazii "speciale".
Mi-am dat seama ca se pot retrai momente demult trecute, speciale, fericite sau triste, doar privind o fotografie. Fie ca este vorba de un rasarit surprins pe o plaja, de un peisaj la munte, de ghidusenia unui copil, imbratisarea unui prieten drag sau intalnirea a doua popoare diferite (romani-spanioli, vezi poza).De multe ori, o fotografie nu numai ca face mai mult decat o mie de cuvinte, ci poate chiar sa redea o dimensiune diferita a momentelor imortalizate. Cand ma uit la fotografii ma incarc cu energie, rad, retraiesc momente poate uitate, imi aduc aminte de oamen
i cu care am impartit clipe de neuitat...clipe pe care nu le uit pentru ca am fotografiile. Poate suna trist faptul ca ne aducem aminte de anumite persoane numai atunci cand revedem poze cu acestea, dar pana la urma acesta este unul dintre mirajele imaginilor: te ajuta sa nu uiti. Persoane, locuri, momente, situatii.
i cu care am impartit clipe de neuitat...clipe pe care nu le uit pentru ca am fotografiile. Poate suna trist faptul ca ne aducem aminte de anumite persoane numai atunci cand revedem poze cu acestea, dar pana la urma acesta este unul dintre mirajele imaginilor: te ajuta sa nu uiti. Persoane, locuri, momente, situatii.Aceasta inventie ma face sa fiu detinatoarea a mii si mii de poze, dandu-mi ocazia de a putea spune ca intr-adevar o imagine face cat o mie de cuvinte...pentru ca, daca stam sa ne gandim, cum am putea transpune in vorbe zambete, peisaje, bucuria , tristetea, uimirea?
Comunicarea prin fotografii cred ca este una foarte complexa, ce are puterea de a transmite ceea ce uneori ne e greu sa verbalizam...ceea ce uneori ne e mai usor sa "spunem" prin intermediul unei imagini.
7 comments:
vizitand blog-ul mi-a atras atentia ultimul citat despre fotofrafii...m-am mirat cum de nu a fost primul scris...avand in vedere miile de poze pe care le are acasa, puse intr-o groaza de albume pe raftul ala de langa sifonier :)
intr-adevar fotografiile inseamna mult...si eu am o mica colectie...si asta am luat de la carmen, doar ca eu am inceput mult mai tarziu...asa ca toate pozele noastre din cls. 1-7 sunt la ea. insa trebuie sa zic ca, cel putin de 2 ori pe an, le luam din nou la rand si ne distram de fiecare data ca si cum ar fi prima oara cand le vedem...si ne amintim de o groaza de momente din viata noastra, unele mai linistite altele mai nebune, dar toate deosebit de frumoase!
in incheiere...vreau doar sa spun tuturor ca eram si eu in ultima poza din acest minunat articol...dar nu chiar in obiectiv...un pic mai la dreapta :D
Pentru mine, cele mai frumoase poze sunt cele pe care le-am pastrat in suflet. Sa ma explic. De multe ori, in calatoriile mele, am fost martora unui peisaj de o frumusete deosebita. Desi lipsita de aparatul foto, am reusit sa capturez acea imagine si sa o pastrez in suflet pentru totdeauna. La cativa ani le am inca intacte in minte si mai ales in inima. Pozele valoreaza atat de mult pt mine atunci cand "incapsuleaza" o mica parte din bucuria mea, din sentimentele mele la momentul acela. O poza cu "atasament" emotional, asta da o amintire frumoasa.
Fotografia e arta, emotie, viata... E frumos sa revezi o fotografie pe care nu ai mai vazut-o de ceva ani... iti contureaza niste sentimente cum greu intalnesti. Pentru mine a surprinde un cadru reprezentativ este o provocare si o incantare totodata. Este o activitate care te poate defini...Va invit sa vizualizati un filmuletz extrem de interesant http://www.youtube.com/watch?v=6B26asyGKDo&mode=related&search= . Este vorba despre un baiat care si-a facut fotografii in fiecare zi timp de 6 ani in aceeasi pozitie. Este fascinant sa vezi cum te transformi si cum totul in urul tau sufera transformari, camera, hainele, statutul social... welcome to his time machine, chiar si melodia de pe fundal este a perfect touch. Enjoy! I have:). Oana O.
Am sase albume si inca vrea 500 de poze in format electronic.Privindu-le, incerc aceleasi senzatii despre care vorbeai in acest post, dar mai incerc si emotia unui timp deja trecut si pe care nu-l voi mai reintalni niciodata.Ma impac cu ideea ca fiecare dintre clipele viitoare pot fi potentiale momente fotografiate si ca, pe langa faptul ca imi voi strange probabil in anii ce vor urma zeci, sute sau mii de astfel de momente imortalizate, ma voi bucura si voi rade poate mai mult decat am facut-o pana acum..
Mi s-a intamplat si mie asta cu fotografiile recent si e ciudat cat de vii raman unele lucruri in fotografii, chiar daca i've moved on...
si cat de aproape si de familiari iti par unii oameni, pe care n-o sa ii mai vezi poate niciodata(apropos de poza ta cu spaniolii :) )
eu nu am pasiunea asta pentru colectionat fotografii, sau nu o aveam pana recent, dar brusc m-am trezit cu tone de fotografii in calculator...deci presupun ca m-am molipsit, nu de la carmen, but close...:))
Eu am realizat "the hard way" cat de importante sunt fotografiile. Printr-o eroare a calculatorului, am pierdut pozele pe care le-am facut anul trecut in excursia din Turcia. M-am simtit de parca m-a jefuit cineva! Noroc ca m-am uitat la ele de cateva zeci de ori pana le-am pierdut si aproape ca le-am memorat.. In orice caz, amintirile si senzatiile raman in cap si in suflet, dar parca fotografile le mentin vii si actuale.
pictures, pictures pictures... eu sunt usor addict, mai ales de cand cu aparatele astea digitale. mare inventie...
nu de mult m-am uitat si eu la cateva poze vechi vechi.. de cand eram mica...pana in zilele noastre. recunosc, acum am mult mai multe poze.. dar e normal..;)
sunt multe orasele care mi-au placut din cate am vazut pana acum... si nici nu stiu care e cel mai aproape de sufletul meu... pt ca fiecare pana la urma are o insemnatate deosebita...si asta numai datorita oamenilor cu care am fost acolo...
e frumos ca pozele te ajuta sa nu uiti nimic din ceea ce s-a intamplat...chiar daca au trecut ani de atunci
Post a Comment