Tuesday, April 17, 2007

Oameni si experiente

Tocmai am vorbit acum cu o prietena care e plecata pentru un an la Paris, cu un internship prin intermediul Aiesec-ului, despre cum vede ea toata treaba asta cu studiatul/muncitul afara. Marina imi spunea ca intr-adevar, Parisul este un oras minunat, ca jobul este super tare, ca ii place foarte mult. In paralel, imi spunea ca aceasta experienta a facut-o sa vada cat de multe poate face ea in tara cand se intoarce. Vrea sa se intoarca acasa, nu vrea sa ramana intr-unul din cele mai frumoase orase din lume...Si toate aceastea pentru ca isi vede viitorul in Romania...

O altfel de experienta este cea de Erasmus...pe care si acum regret ca nu am incercat-o. Am avut ocazia sa o vad prin ochii altora, prieteni care au fost marcati iremediabil (in a good way:)) de aceasta experienta.
In februarie mi-am vizitat o prietena, Anca, in Portugalia, unde a fost studenta erasmus pentru 5 luni. A fost o calatorie mai putin obisnuita, deoarece am avut ocazia sa observ cum decurge viata unui student erasmus, sa vad cum convietuieste cu alti 5 oameni in apartament (cazul Ancai), cum are timp sa faca tot ce vrea, cum s-a obisnuit sa traiasca intr-o tara in care niste straini i-au devenit a doua familie.
Cred ca asa am fost cel mai aproape de a intelege ce inseamna sa fii erasmus si intr-o mai mica masura, mai aproape de ce inseamna pentru Marina experienta aceului internship.
Traiul cu oameni care au culturi diferite, obiceiuri diferite, stiluri de viata diferite, mi se par experiente care iti marcheaza viata. Poate multi dintre noi calatorim in diverse tari, insa o calatorie nu se poate compara cu a trai o perioada din viata ta intr-o alta tara, cu alti oameni. Traiesti practic alta viata si din povestile erasmusilor, cand te intorci ai impresia ca ai trait un vis care, din pacate pentru majoritatea, nu se va repeta.
Din pacate, astfel de experiente le putem avea numai in anii studentiei si reprezinta ocazii extraordinare de a invata lucruri noi si poate chiar de a te cunoaste pe tine mai bine. Iata inca un motiv pentru care regret ca aceasta perioada a vietii se incheie...



7 comments:

Anonymous said...

Hey!Ceea ce pot spune despre Erasmus din experienta este ca intr-adevar te schimba enorm si consider toata chestia asta inter-culturala extrem de importanta pentru largirea orizontului intelegerii noastre.Ca sa fii deschis la nou trebuie sa ai contact cu cat mai multe lucruri noi.Te pup!

Anonymous said...

here here! zi-le loredana:)(a se citi elena)
total de acord cu tine, desi pt tine inca nu s-a terminat si nu realizezi cu adevarat cele intamplate. dar e bine:) o sa fie bine cand o sa te intorci, desi greu la inceput;)
iar despre schimbare pot sa zic ca departarea de casa, situatia noua in care te afli te schimba, limba noua pe care nu o cunosti, te ajuta sa te cunosti mai bine, sa ii cunosti pe cei din jurul tau si sa te adaptezi.
Never be afraid to try something new. Remember, amateurs built the ark. Professionals built the Titanic. si niciodata nu e prea tarziu:)

Raluca said...

si eu regret ca am dat cu piciorul unei astfel de experiente.
Te-ai gandit in schimb la un master in strainatate?este o varianta apoximativ asemanatoare cu experienta erasmus..poate ca sunt mai multi bani in joc...dar cred ca merita!

Anonymous said...

o, da si ai avut de invatat din unul dintre cele mai fun locuri(si funny)...
erasmus e...erasmus, e momentul de nebunie al fiecaruia, sau de meditatie, sau de experimente...the point is k e erasmus e ce vrei tu sa fie oriunde ai fi, pentru ca poti sa start from scratch, asa cum bine zise si "antevorbitoarea" mea, mariuca :)

Supărgărl said...

Relatiile interculturale prezinta lumea din mai multe perspective, ne dezvolta capacitatile de adaptare si socializare. Experienta unei burse afara largeste orizontul cultural, ne invata despre noi locuri, noi oameni si totodata despre noi insine. Timpul inca nu e pierdut, poate compensam cumva prin cursuri, calatorii...

Anonymous said...

Eu am trait experienta asta la 6 ani. Nu e acelasi lucru cu ce ai povestit tu, dar e similar: am locuit la niste rude si am urmat clasa intai in Belgia. Am inceput prin a ma intelege prin semne cu colegii si cu profesorii, pentru ca nu stiam deloc franceza, si am sfarsit gandind in franceza dupa un an scolar. A fost extraordinar pentru mine pentru ca niciodata nu m-am simtit "un freak", ci toti incercau sa ma integreze. Eram, intr-adevar "speciala", pentru ca la inceput mie mi se explica separat ceva la ora, dar s-a vazut faptul ca toti vroiau sa ma ajute.
Am invatat prima data sa scriu si sa citesc intr-o alta limba decat cea materna,am terminat cu "premiul intai", am facut excursii si serbari cu ei. Am invatat sa ma descurc singura in relatiile cu ceilalti, mi-am facut prieteni si am plans cu totii cand ne-am despartit. Le-am observat cultura si obiceiurile si mi le-am insusit cat am stat acolo (am cantat in corul bisericii, m-am costumat la carnaval).
A fost o experienta care m-a maturizat si care sunt convinsa ca mi-a schimbat viata.

Adriana Puchianu said...

Trebuia sa intervin neaparat in aceasta discutie, mai ales ca am avut ocazia fericita de a fi Erasmus. La aproape 3 luni de la intoarcerea in tara, pot fi mai obiectiva in analizarea acestei superbe experiente. Viata intr-o alta tara te schimba mult, prin situatiile inedite cu care te confrunti, de la efortul de a te intelege cu vanzatorul de paine, pana la legarea unor prietenii cu oameni veniti din tari pe care uneori nu ai stii sa le gasesti pe harta. Pe mine Erasmusul m-a schimbat mult, mi-a dat incredere, m-a facut sa ma bucur mai mult de viata si sa ma vad altfel in lumea asta larga. Cel mai mult mi-au placut oamenii pe care i-am cunoscut. Usurinta cu care formezi prietenii de durata e uimitoare. Am ramas surprinsa de cat de mult te poate uni o astfel de experienta comuna cu oameni veniti din toate colturile lumii. Asa ca, daca aveti ocazia, nu ezitati sa petreceti ceva timp intr-o alta tara. Veti sti la intoarcere ca a meritat fiecare clipa.