Chiar absolvim? Eu, noi, aici, acum?!?

Zilele astea am auzit multe lucruri despre absolvire...a facultatii bineinteles. Caci liceul l-am absolvit demult...acum 4 ani...4 ani...si tot e de necrezut.
Cativa prieteni de-ai mei au avut deja festivitatea de absolvire, altii o vor avea in curand, unii au avut si balul de absolvire, etc. Noi, minunata facultate FCRP, vom avea atat festivitatea cat si balul dupa examenul de licenta. Bun lucru. As putea spune ca sunt chiar mandra de chestia asta, in contextul in care, cei de la ASE au avut si vor avea festivitatea inainte chiar si de terminarea sesiunii (?!?!).
Cum timpul trece foarte repede, evident ca asa a trecut si ultimul an de facultate. De abia acum imi dau seama ca peste o saptamana (aproximativ..cred) voi fi absolventa si peste inca o luna si ceva...licentiata i suppose:)
Imi amintesc ca atunci cand am terminat liceul nu-mi venea sa cred ca trecusera 4 ani de cand terminasem generala...Vorbeam cu cei cu care am ramas prietena de pe timpul generalei si ne minunam ca inca suntem prieteni. Apoi, cu prietenii din liceu vorbeam despre cum o sa ramanem in continuare prieteni, chiar daca drumurile noastre urmau sa se desparta... (poza este de la balul din a 12-a...frumos domne, frumos:))



Ce ma bucura enorm acum...este faptul ca inca sunt prietena atat cu cei de care m-am despartit acum 8 ani, cat si cu cei de care m-am despartit acum 4 ani...Si sunt din ce in ce mai sigura ca se va repeta istoria si cu persoanele dragi de care ma despart acum...(se stiu ele:))

Revenind la faptul ca absolvim, ca gata - cum zicea o buna prietena de-a mea, Anca - de acum trebuie sa fim si probabil ca vom fi mai responsabili, reprezinta de fapt inca o etapa din viata noastra care se incheie. Se spune ca perioada facultatii este cea mai frumoasa perioada a vietii, care nu se va repeta, perioada in care putem face ce vrem, cand vrem, cu cine vrem, unde vrem:) In mare parte, asa este. Insa, observ ca in randul generatiei mele (2003-2007) si probabil ca si in cele apropiate ei, s-a mai pierdut din ideea ca facultatea reprezinta numai si numai distractie, intervenind si alte activitati muncitoresti:)
Chiar si asa...a fost o perioada frumoasa. Si fir-ar sa fie ca a trecut parca prea repede...din pacate. Vreau sa-mi amintesc mereu lucrurile bune care mi s-au intamplat, sa invat din cele rele si sa imi tin aproape oamenii care fac parte din aceste amintiri.

Go rule the world...class of 2007! :)

Oameni si experiente

Tocmai am vorbit acum cu o prietena care e plecata pentru un an la Paris, cu un internship prin intermediul Aiesec-ului, despre cum vede ea toata treaba asta cu studiatul/muncitul afara. Marina imi spunea ca intr-adevar, Parisul este un oras minunat, ca jobul este super tare, ca ii place foarte mult. In paralel, imi spunea ca aceasta experienta a facut-o sa vada cat de multe poate face ea in tara cand se intoarce. Vrea sa se intoarca acasa, nu vrea sa ramana intr-unul din cele mai frumoase orase din lume...Si toate aceastea pentru ca isi vede viitorul in Romania...

O altfel de experienta este cea de Erasmus...pe care si acum regret ca nu am incercat-o. Am avut ocazia sa o vad prin ochii altora, prieteni care au fost marcati iremediabil (in a good way:)) de aceasta experienta.
In februarie mi-am vizitat o prietena, Anca, in Portugalia, unde a fost studenta erasmus pentru 5 luni. A fost o calatorie mai putin obisnuita, deoarece am avut ocazia sa observ cum decurge viata unui student erasmus, sa vad cum convietuieste cu alti 5 oameni in apartament (cazul Ancai), cum are timp sa faca tot ce vrea, cum s-a obisnuit sa traiasca intr-o tara in care niste straini i-au devenit a doua familie.
Cred ca asa am fost cel mai aproape de a intelege ce inseamna sa fii erasmus si intr-o mai mica masura, mai aproape de ce inseamna pentru Marina experienta aceului internship.
Traiul cu oameni care au culturi diferite, obiceiuri diferite, stiluri de viata diferite, mi se par experiente care iti marcheaza viata. Poate multi dintre noi calatorim in diverse tari, insa o calatorie nu se poate compara cu a trai o perioada din viata ta intr-o alta tara, cu alti oameni. Traiesti practic alta viata si din povestile erasmusilor, cand te intorci ai impresia ca ai trait un vis care, din pacate pentru majoritatea, nu se va repeta.
Din pacate, astfel de experiente le putem avea numai in anii studentiei si reprezinta ocazii extraordinare de a invata lucruri noi si poate chiar de a te cunoaste pe tine mai bine. Iata inca un motiv pentru care regret ca aceasta perioada a vietii se incheie...

Why not...Think Romania?

Imaginea tarii noastre in afara a fost si probabil ca va fi pentru mult timp un subiect delicat pentru noi, romanii. Noi, tinerii, am fost judecati poate gresit de tineri din alte tari doar pentru ca venim din Romania si asta ne situeaza in ochii lor cumva mai prejos. Eu cred ca noi, tinerii, ar trebui sa facem ceva pentru ca aceasta perceptie sa se schimbe, usor usor. Trebuie sa incepem sa credem mai mult in tara noastra si in oportunitatile pe care le putem gasi aici. Intr-adevar, a studia in tari mult mai dezvoltate decat a noastra, poate fi foarte tentant. Ar fi foarte bine daca am studia in strainatate si apoi ne-am intoarce sa ne construim o cariera in tara. Foarte multi decid insa, sa-si cladeasca o cariera acolo, in strainatate. Unii stiind ce oportunitati au si in Romania, unii din pacate, fara sa stie.

Pe aceasta tema ong-ul ADVICE Students va organiza la sfarsitul lui aprilie evenimentul CrossROads - Think Romania. Ei isi propun sa prezinte ambele parti, atat ce iti rezerva o cariera afara, cat si ce iti poate rezerva una in tara. Pentru a expune ambele puncte de vedere, CrossROads va avea ca invitati atat romani care au petrecut o perioada in strainatate si care s-au intors in tara pentru a-si continua cariera, cat si expati care lucreaza in Romania.

De ce mi-a atras atentia acest subiect? Pentru ca am facut parte din ADVICE Students si cred in proiectele pe care le pun in practica, CrossROads fiind ceva nou si in acelasi timp prezinta, cred eu, un subiect caruia ar trebui sa i se acorde o mai mare atentie in general.

Asadar, cred ca degeaba ne dorim sa exportam o imagine mai buna a tarii noastre, daca noi suntem primii care o situam mai prejos decat altele. Daca vrem sa se intample lucruri bune IN tara noastra si CU tara noastra, trebuie sa fim printre primii care sa vedem ce are ea bun si sa "make the best of it". Fie ca e vorba de a-ti cladi o cariera aici, de a te implica in comunitate sau de a continua sa te dezvolti intr-un mediu, care pentru moment, ai putea spune ca te opreste sa faci asta. Depinde numai de noi. Si scuzele noastre ca nu se poate, ar trebui sa ramana in trecut.

So...Think Romania...ce ziceti? :)

Olimpiade, olimpiade...

De ceva vreme a inceput campania de promovare a Olimpiadelor comunicarii, eveniment asteptat an de an de toti studentii doritori sa intre in advertising si PR. Probabil ca multi din generatia noastra au participat sau makar le-a trecut prin gand sa participe la concursul care le putea deschide usa spre recunoasterea valentelor lor de mari publicitari, PR-isti, etc.

Observ de cativa ani o sete nebuna a tinerilor de a se aventura in advertising. Nu e ceva rau, doar ca de cele mai multe ori, ei habar n-au ce inseamna de fapt. Perseverenta unora de a se afla la evenimentele (accesibile lor) pe aceasta tema si in acelasi timp de a incerca sa intre in aceasta industrie, nu este de cele mai multe ori motivata de ceea ce trebuie. Aceste domenii sunt foarte la moda, motiv pentru care multi angajatori, sau in acest caz, juriul de la Olimpiade, sunt pusi in situatia de a intervieva tineri care odata ce au luat contact cu "the real side of advertising/PR", se trezesc neputinciosi, sau mai bine zis, "in the wrong place".

Campania realizata de cei de la Leo Burnett pentru aceasta editie poate fi considerata de unii, poate prea radicala. Parerea mea este ca era nevoie de o astfel de campanie. Sloganul - “Protejeaza sanatatea mintala a juriului. Gandeste-te de 2 ori inainte sa te inscrii” - iese clar din tipare...Dar, in campania de promovare a carui eveniment se poate preta o agentie la asa ceva, daca nu pentru Olimpiadele comunicarii, un eveniment cu si pentru tineri? Poate ca s-au saturat si cei din juriu sa vada an de an tineri care n-au nici o treaba cu ce inseamna advertising, PR... Asa ca ...poate da roade aceasta campanie, pe care cred ca nu o vor gusta cu totii...ci doar cine trebuie :), si din pacate nu toti care ar trebui.