In ultima vreme am avut mai mult timp (decat in ultimii 2 ani) pentru a reflecta la cei 4 ani care au trecut de cand am intrat la facultate...Ultimii ani din viata mea au trecut parca prea repede, dandu-mi uneori senzatia unei curse contra cronometru.
Anii de facultate nu au fost deloc asa cum m-am asteptat, ba chiar m-au uimit in proportie de 90%... De la pasiunea pre-universitara pentru advertising, la voluntariat intr-un ONG studentesc si pana la o scurta - dar unica si plina de invataminte - experienta antreprenoriala, fiecare experienta in parte a avut o influenta mare asupra a ceea ce voi fi eu la terminarea acestei facultati, sau mai bine zis, a acestei etape din viata mea.
Asadar, o oarecare nostalgie ma cuprinde...dupa 4 ani de incercari profesionale, scolare si de ce nu, incercari personale... Ma gandesc ca multi dintre noi n-au facut in acesti 4 ani decat sa se zbata pentru a atinge acea implinire profesionala spre care tindem cu totii...Si totusi...anii de facultate...acesti ani de facultate nu se mai intorc...
Anii de facultate nu au fost deloc asa cum m-am asteptat, ba chiar m-au uimit in proportie de 90%... De la pasiunea pre-universitara pentru advertising, la voluntariat intr-un ONG studentesc si pana la o scurta - dar unica si plina de invataminte - experienta antreprenoriala, fiecare experienta in parte a avut o influenta mare asupra a ceea ce voi fi eu la terminarea acestei facultati, sau mai bine zis, a acestei etape din viata mea.
Asadar, o oarecare nostalgie ma cuprinde...dupa 4 ani de incercari profesionale, scolare si de ce nu, incercari personale... Ma gandesc ca multi dintre noi n-au facut in acesti 4 ani decat sa se zbata pentru a atinge acea implinire profesionala spre care tindem cu totii...Si totusi...anii de facultate...acesti ani de facultate nu se mai intorc...
5 comments:
Anii de liceu, anii de facultate, etape ale vietii de neuitat. Mereu vom privi in urma si vom simti un fior placut si o urma de regret ca nu putem intoarce timpul inapoi. Nostalgia ne transforma in artisti uneori, ne poarta dincolo de timp si spatiu, mii de imagini ni se deruleaza in gand... retraim senzatii uitate.
Cand suntem mici, vrem sa fim adulti. Cand suntem la scoala, vrem sa fim la liceu. Cand suntem in facultate, vrem sa fim oameni de afaceri. Asa suntem...
Vrem sa fim cel putin cu o etapa mai sus sau mai departe decat suntem. Si cand ajungem la momente cum e cel de acum, terminarea facultatii si inceputul "vietii", ne gandim "era mai bine in liceu", sau "anii de facultate sunt cei mai frumosi"...
Nu putem aprecia cu adevarat o perioada din viata decat dupa ce am trecut de ea. Asa suntem...
Am trecut si eu acum vreo doua saptamani prin aceeasi dilema: cum sa ma intorc inapoi in timp?
Intrebarile mele la tine sunt: ai poze?Zambesti?iti mai cumperi din parc baloane de sapun?Iti vine sa razi in hohote pe strada?..Daca raspunsul tau e "da"..stai linistita..inca ai 5 ani!:)
Mi-a spus cineva odata un lucru foarte frumos, care tine de o experienta profund personala – « sa nu iti para rau ca s-a terminat, ci bucura-te ca s-a intamplat ». Pentru ca tocmai in faptul ca s-a intamplat, tocmai in fericirea de a avea un asemenea trecut plin de amintiri din cele mai diverse consta miracolul.
so, keep smiling:) the best things in life are still to come:)
da, mie mi se pare ca am trait intreg acest an cu sentimentul ca se termina o lunga etapa...adica...toti anii de pana acum de care imi amintesc :D e si putin nostalgic, e si un fior,asa, in aer, in fata a ceea ce urmeaza... dar sunt de-a dreptul curioasa sa vad ce va urma ;) da, zic si eu: fara regrete, sa ne bucuram ca au fost atat de frumosi toti acesti ani si sa luam din ei toate amintirile si energia de care avem nevoie in urmatorii.
Post a Comment