Am aflat aseara o veste care m-a cutremurat. O tanara de 29 de ani, pe nume Raluca Stroescu, Manager de Audit la Ernst&Young, a murit sambata, dupa mai multe saptamani de munca. Nu va voi da mai multe detalii, in afara faptului ca aceasta era si bolnava, si probabil problemele ei de sanatate corelate cu oboseala, sunt cauza mortii ei.
Vroiam sa aduc in discutie munca pana la extenuare. Din intamplare, am prietene care lucreaza la EY, care intr-adevar muncesc foarte mult, dar din fericire nu sunt in departamentul de audit, unde, din cate am auzit, se presteaza o cantitate enorma de munca.
Eu sunt o persoana "career oriented", imi dau seama ca o cariera de succes presupune multe sacrificii, cum ar fi intalniri mai rare sau la ore mai tarzii cu cei dragi, poate unele weekenduri in care mai trebuie sa si muncesti, somn mai putin... Dar cred ca toate acestea au o limita. Cred ca in vartejul ametitor pe care il presupune o cariera, trebuie sa ne oprim putin sa vedem care sunt prioritatile noastre. Imi dau seama ca in anumite cazuri, poate din pacate si in cazul Ralucai, nu ai de ales pentru o perioada, sau esti pur si simplu prins in munca... Nu vreau sa-mi dau cu parerea, cum am mai vazut prin alte locuri pe net, in legatura cu cine este vinovatul intr-o astfel de situatie. Cred doar ca este un semnal de alarma atat pentru noi, tinerii doritori de o cariera de succes, cat si pentru angajatori. Un semnal in urma caruia ambele parti ar trebui sa ia atitudine.
Vreau sa cred ca se poate sa iti construiesti o cariera si fara sacrificii majore...Si intr-o masura mai mica sau mai mare depinde de noi. Depinde de locul in care muncesti, de sefi, de capacitatea ta de munca. Dar tu esti cel care trebuie sa-si echilibrezi viata in asa fel incat, chiar daca uneori balanta va inclina spre job, sa mai ai la ce sa te intorci seara acasa...Nu credeti?
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
6 comments:
Munca, munca si iar munca. Homo Faber! Jeeez, te opresti cateodata si te intrebi "What's the point to all this?" Daca am avea 10 vieti probabil ca nu ar conta ca 80%din timp muncim, insa avem o singura viata si totul conteaza... Din cand in cand e bine sa te refugiezi de "all job related issues", sa te focusezi pe tine insuti. O viata in echilibru perfect intre cariera si viata personala este un mit caraghios. Asta nu trebuie sa ne opreasca sa nu incercam sa aplicam o "lege a compensatiei", sa avem grija de ce e mai important, de noi si de cei dragi. Cariera este extrem de importanta si are pretul ei prin sacrificiu, insa daca ajungi sa te domine, uiti cine esti. Oana O.
Choose LIFE, fratilor!:)
este in ultima vreme o campanie la teveu la nush ce revista...(cam ineficienta, probabil, pt k eu nu am tinut mite numele revistei) in care iti arata tot felul de babalaci plini de bani, iar reclama te indeamna sa ajungi sa ai bani inainte de batranete.
zis si facut. haideti sa facem bani fratilor! dar sa ne mai oprim din cand in cand si sa "smell the roses". La ce buni banii daca nu ii folosim, daca nu ne bucuram de ei alaturi de cei dragi?
totul tre sa aiba o limita!
I choose life!:)
Sunt total de acord cu Anca. Am cunostinte in SUA, care muncesc de dimineata pana seara, au casa, masini, casa de vacanta, tot ce-si poate dori cineva, dar nu au timp sa se bucure de ele. Asta nu mi se pare viata. Cred ca echilibrul intre viata personala si viata profesionala este foarte important pentru echilibrul interior al fiecaruia. Inainte sa te arunci intr-un job e bine sa te gandesti ce presupune el si daca nu ti se pare rentabil (ca volum de munca, stres, ore suplimentare in raport cu satisfactii, beneficii si timp liber), sa ai puterea sa spui nu si sa cauti mai departe.
ERA PINGUINULUI
Oamenii sunt manipulati sa aiba teluri si dorinte false in viata - himere pentru a muncii ca niste fanatici - himere de genul trage tare si retrage-te la 35 de ani - bullshit (ai aceeasi sansa ca la 6/49), haine de firma, celulare pentru apartenta si recunoastere... visuri si fitze - oamenii au ajuns sa traiesca in eternul maine sacrficand prezentul spre beneficiul baietilor destepti care gandesc cum sa-ti faca tie munca mai rentabila, in timp ce tu muncesti fericit pe bani putini...
Care sunt noile arme ale dresorilor de minti umane in societatea capitalista ?
Una dintre arme este chiar ego-ul "pinguinului" (cum este denumit noul om fabricat de corporatii in argoul dresorilor de minti). Pinguinul munceste pe bani foarte putini, in raport cu efortul depus si valoarea produsa de el, dar primeste in compensatie tot felul de titulaturi pompoase, am vazut in Romania oameni cu "marketing manager" sau mai stiu eu ce expresie pretioasa pe cartea de vizita, si cu un salariu sub 400 euro. Am vazut pinguini refuzand joburi mai bine platite pe motiv ca daca s-ar fi dus la noul loc de munca ar fi retrogradat ca functie!
Alta arma ar fi manipularea mentalului colectiv prin crearea de curente privind stilul de viata (vezi viralul de aici legat de workoholism). Exista pinguini care cumpara un tricou "de firma" la pret de 3-4 ori mai scump decat unul obisnuit, desi materialul, design-ul si calitatea sunt identice.
Cum arata noul om fabricat de corporatii ?
Preocupat, important, cand il intrebi de sanatate zice ca se grabeste, nu poate intarzia la discutii, este permanent prins in tot felul de "proiecte" de nu are timp nici sa doarma, ca te intrebi la ce mai munceste si la ce-i mai folosesc banii daca oricum nu gaseste nici 5 minute pe saptamana sa se bucure de ei, iar cand totusi apuci sa vorbesti cu el, o tzine numai in clisee, majoritatea auzite la radioTV ori citite prin cartuliile gen "cum sa reusesti in afaceri".
Ce aspiratii are el ?
Sa fie bagat in seama, si pentru asta ii trebuie o functie, telefon ultimul tip desi functioneaza bine si unul fabricat acum 5 ani, idem pentru masina, televizor, etc, si pentru asta e in stare sa se indatoreze pana peste cap, sporind, in acelasi timp, avutiile bancilor de la care se imprumuta si ale companiilor multinationale de la care cumpara.
Ce-si doreste de la viata ?
Recunoastere, sa fie "cineva", sa il respecte lumea, sa i se ceara parerea, iar dresorii care il fac sa se simta atat de important obtin orice de la el.
Ce intelege din politica ?
Absolut nimic, priveste certurile intre partide si politicieni ca pe un fel de meciuri, de parca ar fi suporterul uneia dintre echipe, nu-si pune niciodata intrebarea cati dolari a castigat el de pe urma a ceea ce a facut cutare ministru sau ce profit poate scoate din discursul unui deputat in Parlament ori la pupitrul unui talk-show. de altfel, politicienii vorbesc extrem de rar despre ce ar avea pinguinii de castigat in plan financiar de pe urma unor evenimente, evolutii sau situatii, si totusi pinguinul asculta aceste noianuri de palavre care nu-i folosesc la nimic.
CONCLUZIE !!!
Realitatea este ca pinguinii nu fac bani, ei doar muncesc si numai ego-ul si iluzia ii face sa continue... viata lor e jalnica, inglodati in credite si datorii, fara timp sa respire, traiesc in viitor sacrificand prezentul.
Nu vreau sa fiu acuzat de comunism...si-a demonstrat puterile, a esuat lamentabil...
Haideti cu toti pe data de 1 mai sa depunem o floare la sediul firmei E&Y pentru Raluca.
sunt curioasa ce impact va avea intamplarea asta la nivelul E&Y? ce va face pr-ul about it? cat timp o sa respecte cei care de ieri au impus regula cu max 8h?
tare mi-e ca din pacate e doar un nor de fum...
m-a uimit faptul ca desi gagik asta a murit exista multi care doresc zilele astea sa se angajeze la E&Y, spunandu-si ca lor nu li se poate intampla. sa intelegem ca imaginea firmei nu a fost afectata???
Post a Comment